Libidou scăzut în cuplu: cauze și ce se poate face

E normal să scadă libidoul într-o relație lungă?

Da. E unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii ajung la sexolog. Nu înseamnă că relația s-a terminat. Nu înseamnă nici că unul dintre voi nu-l mai place pe celălalt. Explicația e aproape mereu mai banală și se lucrează mai ușor decât crezi: nopți dormite pe jumătate, stres, copii mici, o ceartă care n-a fost niciodată închisă, un an greu.

Dorința nu e un nivel fix, pe care îl ai sau nu îl ai, ci un echilibru care se mută tot timpul între ce te aprinde și ce te oprește, așa că același om poate avea dorință multă într-o perioadă și aproape deloc în alta. Fără să fie ceva stricat.

Și încă un lucru: dorința scăzută nu e automat o problemă, devine una abia când te deranjează pe tine sau când apasă pe relația voastră. Dacă amândoi sunteți împăcați cu ritmul vostru? Atunci nu e nimic de reparat.

„Dacă nu mai am dorință, s-a terminat.” Nu. Dorința e o funcție care depinde de context și de siguranță. Se poate reactiva.

Ce e dorința responsivă?

Am crescut cu un singur model. Dorința vine din senin, ca un impuls, și abia apoi vine apropierea. Asta e dorința spontană. Mai există una, despre care se vorbește puțin: dorința responsivă. Ea apare ca răspuns la apropiere, la atingere, la o seară liniștită sau la o stare bună între voi, iar înainte de toate astea nu simți mare lucru, nici impuls, nici chef. Pe parcurs, dacă nu te oprește nimic, crește.

Multe femei și destui bărbați funcționează mai ales așa, mai ales după primii ani de relație. Nu e o disfuncție, e o variantă normală. Greul apare când cineva își măsoară dorința responsivă după modelul spontan. Așteaptă impulsul dinainte, impulsul nu vine, și trage concluzia că „nu mai simte nimic". Numai că la el dorința nu vine înainte. Vine după.

Ce cauzează libidoul scăzut?

În sexologie se folosește des o imagine simplă: dorința ca o mașină cu două pedale. Acceleratorul răspunde la ce te aprinde. Frâna, la ce te sperie, te obosește sau îți fură atenția. Iar când dorința scade, de obicei nu e o problemă de atracție. Acceleratorul merge. Frâna e apăsată.

Ce o apasă? Somnul puțin. Epuizarea. Stresul de la muncă și lista din cap, care nu se oprește nici seara. Supărările strânse și nespuse. Un corp în care nu te simți bine. Și presiunea, chiar și cea spusă blând, de tipul „iar n-am mai făcut nimic de o lună". Un sistem nervos obosit sau în alertă nu pune dorința pe primul loc.

De aici și motivul pentru care lenjeria nouă sau weekendul romantic ajută rar. Apeși pe accelerator. Frâna rămâne unde era.

Ce faceți când unul vrea mai des decât celălalt?

Aproape niciun cuplu nu vrea exact la fel de des, iar diferența asta apare, mai devreme sau mai târziu, în orice relație de durată, fără să spună ceva rău despre voi. Ce contează e ce faceți cu ea.

De obicei se strânge un cerc. Cel care vrea mai des insistă, sau tace și se simte respins. Celălalt se simte presat și începe să ocolească orice atingere, ca să nu fie luată drept invitație. Iar evitarea doare și mai tare, și presiunea crește. Nu e nimeni vinovat aici. Doar că suferiți amândoi.

Mult depinde de cum vorbiți. Unele fraze închid discuția din prima. Altele o deschid, și seamănă între ele: vorbesc despre ce simți tu, nu despre ce face greșit celălalt.

Când mergi întâi la medic?

Dorința are și o parte biologică, iar unele cauze se văd doar la analize. Mergi întâi la medicul de familie, la ginecolog, la urolog sau la endocrinolog dacă lipsa libidoului a apărut brusc, nu treptat. La fel dacă vine împreună cu alte semne: oboseală extremă, ciclu schimbat, transpirații, kilograme puse sau pierdute fără motiv. Pot fi tiroida sau hormonii. Asta se verifică, nu se ghicește.

Unele medicamente scad și ele dorința. Anumite antidepresive, anticoncepționalele hormonale, unele tratamente pentru tensiune. Nu le opri și nu le schimba singur. Discuția e cu medicul care ți le-a prescris.

După naștere și la menopauză apar schimbări hormonale reale. Partea hormonală ține de medic. Cealaltă, despre corp, despre ce crezi că mai ai voie să vrei și despre cuplu, e treaba noastră. Despre diferența dintre sexolog și medic am scris în cum alegi un sexolog.

Ce se poate face la cabinet?

Întâi înțelegem cum funcționează dorința ta. E spontană sau responsivă? Ce o aprinde? Ce o oprește? Pentru mulți oameni, doar asta ia de pe ei o bună parte din vinovăție. Nu sunt „defecți". Își căutau dorința acolo unde ea nu apare.

Apoi lucrăm pe frână. Pe stres și pe oboseala care nu coboară, prin reglarea sistemului nervos, pentru că dorința are nevoie de un corp care se simte în siguranță. Pe atenție, ca mintea să nu mai fugă la listă sau la „cum mă descurc", ci să rămână la ce simți. Iar în cuplu, pe felul în care vorbiți despre dorință, despre refuz și despre ce v-ar plăcea.

Când are sens, lucrăm cu exerciții structurate, în pași: apropiere fizică fără obiectivul actului sexual, doar cu atenția pe senzație. Scot presiunea din cameră și lasă loc dorinței responsive. Le faci acasă, singur sau cu partenerul. Eu ți le explic în cuvinte, nu ți le arăt.

Trebuie să venim amândoi?

Nu e obligatoriu. Poți începe singur sau singură, mai ales dacă vrei întâi să înțelegi ce se întâmplă cu tine. Când problema e diferența de dorință dintre voi, ajută de obicei să veniți amândoi; cum lucrăm în doi am scris pe pagina de terapie de cuplu. Cercul de presiune și evitare se desface mai ușor când îl vedeți la fel.

Ce spui la ședință rămâne la mine. Dacă veniți împreună, stabilim de la început ce se poate spune în fața celuilalt. Nu știi dacă ai nevoie de terapie de cuplu sau de sexologie? Am scris despre asta în terapie de cuplu sau sexologie.

Prima ședință durează 60 de minute și e de evaluare. Te întreb de când, în ce situații, ce ați încercat și dacă e ceva de verificat întâi la medic. La final îți spun sincer pe ce lucrăm. Despre consultație găsești totul pe pagina de sexologie.