Durerea în timpul actului, numită medical dispareunie, nu e ceva de îndurat. Primul pas e mereu la medic, la ginecolog sau la urolog, ca să fie exclusă o infecție, o cauză hormonală sau endometrioza. Iar dacă totul e în regulă și tot doare? Rămân, de obicei, contracția reflexă a mușchilor și teama de durere. Asta se lucrează la sexolog. În pași mici.
Ce este dispareunia?
Dispareunia e numele medical pentru durerea care revine la contactul sexual. Nu vorbim de o seară proastă. Vorbim de o durere care se repetă, până ajungi să o aștepți dinainte.
E același lucru cu durerea la penetrare? Aproape. Vaginismul e altceva: o contracție involuntară a mușchilor din jurul vaginului, care face penetrarea dureroasă sau imposibilă. N-o comanzi tu. Și n-o poți opri cu voința. Azi, cele două intră în aceeași categorie.
La multe femei apar împreună: mușchii planșeului pelvin încordați și o teamă care a crescut de la o dată la alta. Diferența de nume contează mai puțin decât pare. Primul pas e același, la medic.
Vaginism
mușchii se închid- Contracție involuntară
- Penetrarea doare sau nu e posibilă
- Nu se oprește cu voința
Dispareunie
durerea la contact- Durere care revine constant
- Se caută întâi cauza medicală
- Des, împreună cu teama
E normal să doară?
Nu. Știu că multe femei aud altceva, de la prietene sau de la mame: „așa e la început", „trece", „relaxează-te". Durerea la contact nu e un preț pe care îl plătești pentru intimitate. Nici „în capul tău" nu e. E un simptom, are o cauză, și cauza se poate căuta.
Li se întâmplă și bărbaților. Mai rar, dar li se întâmplă, iar la ei drumul începe la urolog. Regula e aceeași pentru oricine: nu îndura în tăcere, așteptând să treacă.
Și dacă ai îndurat-o mult timp, nu e vina ta. Despre durerea la contact se tace enorm, acasă, între prietene și de multe ori chiar în cuplu, iar din cauza tăcerii ăsteia mulți oameni cer ajutor abia după ani în care au crezut că așa trebuie să fie.
„Durerea e normală, se trece.” Nu. Durerea e un simptom și se investighează, întâi medical. Nu e ceva de îndurat.
Când mergi întâi la medic?
Întotdeauna întâi. Și nu de formă. O infecție nu se rezolvă vorbind. Nici o modificare hormonală, nici endometrioza, nici altă cauză organică. N-are niciun sens să lucrăm psihologic pe ceva care are nevoie de tratament. Femeile merg la ginecolog, bărbații la urolog.
La unele semne nu mai aștepți deloc. O durere nouă. Una care nu trece, sau care crește de la o lună la alta. Sângerarea în afara ciclului, după contact sau după menopauză. Și durerea care apare când reluați viața sexuală după naștere: acolo ai nevoie de un consult ginecologic, nu de răbdare.
La menopauză se schimbă lubrifierea și sensibilitatea, iar motivele sunt hormonale, cât se poate de reale. Partea asta e a medicului. A mea e cealaltă: ce crezi despre corpul tău și ce simți că mai ai voie să vrei.
Eu sunt psiholog și sexolog, nu medic. Nu fac examinări și nu tratez cauzele organice. Dar la prima ședință te întreb ce ți-a spus medicul.
- Durere nouă sau care crește
- Sângerare în afara ciclului sau după contact
- Durere la reluare, după naștere
- Arsură, usturime, alte simptome
- „Poate trece singur”
- „Mi-e rușine să spun”
- „Așa e la toată lumea”
- „Încerc să mă relaxez”
Ce faci dacă doare și după tratament?
Se întâmplă. Infecția a trecut, analizele au ieșit bine, medicul spune că totul e în regulă, iar contactul tot doare. Înseamnă că o cauză organică a fost tratată sau exclusă. Atât. Nu că îți imaginezi durerea. Doare la fel de real.
Cât timp a durut, corpul a avut timp să învețe ceva: să se aștepte la durere. Iar frica poate rămâne și după ce cauza a fost tratată. Cu cât a durat mai mult, cu atât reflexul e mai adânc.
Mai e ceva. Excitația și lubrifierea au nevoie de un corp care se simte în siguranță. Când te aștepți să doară, corpul intră în alertă. Excitația nu mai vine cum ar trebui. Iar contactul doare și mai tare.
Partea asta se lucrează bine, în pași. Iar dacă durerea se schimbă sau crește, te întorci la medic.
- Cât a durutCorpul a învățat să se aștepte la durere.
- Cauza e tratatăMedicul a rezolvat ce ținea de corp.
- Teama rămâneMușchii se strâng înainte de atingere.
- Se lucreazăLa sexolog, în pași, în ritmul tău.
Cum se leagă frica de durere?
Printr-un cerc care se strânge singur. A durut o dată. Data următoare te gândești la asta de dinainte, iar corpul se pregătește de durere: mușchii se încordează, excitația scade. Și doare iar. Fiecare tur îți întărește convingerea că o să doară și data viitoare.
Apoi vine evitarea. Ocolești apropierea, amâni, găsești motive, și e o reacție cât se poate de firească, pentru că te protejezi, numai că exact așa cercul rămâne în mișcare. Și cu cât durează mai mult, cu atât corpul învață mai adânc reflexul. De asta îți spun să nu amâni.
Vestea bună? Un cerc se poate desface. Nu dintr-o dată, nu prin forță. Punct cu punct.
- 1Anticiparea„Iar o să doară.” Corpul intră în alertă înainte de atingere.
- 2ContracțiaMușchii se strâng singuri, excitația și lubrifierea scad.
- 3DurereaDoare, iar frica pentru data viitoare crește.
Deci e psihologic sau nu?
Sincer, întrebarea e cam pusă greșit. Durerea la contact are aproape mereu o parte fizică și una psihologică, și ele se hrănesc una pe alta. Mușchii încordați țin de corp, frica de a fi atinsă ține de minte, iar niciuna nu e „mai adevărată" decât cealaltă.
Un lucru îl spun sigur. Nu decid eu, la cabinet, că o durere e psihologică. Concluzia asta vine după consultul medical, niciodată înainte. Dacă la prima ședință aflu că n-ai fost încă la medic, te trimit întâi acolo.
Se poate lucra și în paralel. Medicul îți spune dacă e nevoie și de tratament fizic, pentru mușchii planșeului pelvin. Eu lucrez pe frică. Pe anticipare. Și pe felul în care corpul tău răspunde la atingere.
În minte
ce întreține durerea- „Iar o să doară”
- Rușine, tăcere
- Evitarea apropierii
În corp
ce o întreține- Mușchi care se strâng reflex
- Excitație și lubrifiere scăzute
- Orice cauză medicală, verificată întâi
Cum afectează dispareunia cuplul?
Durerea nu rămâne în corp. Ajunge și în relație. Începi să ocolești apropierea, să amâni, să găsești tot felul de motive, iar partenerul, care nu vede ce se întâmplă în corpul tău, se poate simți respins. Și presiunea crește, de amândouă părțile.
Dorința are nevoie de siguranță ca să apară. O atingere care doare nu e sigură. Despre cum se strânge cercul ăsta în doi am scris în libidoul scăzut în cuplu.
Ce ajută? O discuție despre ce lipsește, nu despre cine e de vină. „Îmi lipsește să te simt aproape” deschide. Apoi apropierea fără scopul actului, care ajută mai mult decât orice încercare forțată.
„Iar o să doară.”
„Mai bine amânăm.”
„Nu mai vrea să fie aproape de mine.”
„Nu știu cum să-i spun.”
Ce se lucrează la cabinet?
Întâi înțelegi ce se întâmplă în corpul tău. Pentru mulți oameni doar asta e deja o ușurare: mușchii lor nu sunt „stricați", au învățat să se apere. Iar ce s-a învățat se poate dezvăța.
Apoi lucrăm pe reglarea sistemului nervos, ca atingerea să nu mai fie citită ca pericol, și pe anticiparea durerii, ca atenția să treacă de pe „o să doară" pe ce simți cu adevărat. Iar când reacția corpului nu cedează la argumente, folosesc și hipnoterapia, care lucrează tocmai pe reacțiile automate.
Atingerea se întoarce treptat, prin exerciții în pași, fără scopul de a ajunge la act. Le faci acasă, singură sau cu partenerul. Eu ți le explic în cuvinte, nu ți le arăt. Ritmul îl dai tu. Nu forțăm nimic, fiindcă forța e chiar ce ține cercul strâns.
- 1Înțelegi mecanismulDe ce se strâng mușchii și de unde vine frica.
- 2Calmezi alertaReglarea sistemului nervos, atenția pe ce simți acum.
- 3Atingerea revineÎn etape, în ritmul tău, fără scopul actului.
Vin singură sau cu partenerul?
Cum vrei tu. Multe femei vin întâi singure, ca să vorbească liber. Partenerul poate veni și mai târziu. Mai ales când ajungem la atingere și la felul în care vorbiți despre ea. Iar dacă veniți în cuplu, stabilim de la început ce se poate spune în fața celuilalt.
Are durerea legătură cu o experiență grea din trecut? Atunci nu începem cu partea sexuală. Începem cu siguranța și cu controlul asupra propriului corp. Și îmi spui tu, de la început, cât vrei să povestești.
Prima ședință durează 60 de minute și e de evaluare. Te întreb de când doare, în ce situații, ce ți-a spus medicul, ce ai încercat până acum. La final îți spun sincer pe ce lucrăm. Despre consultație găsești totul pe pagina de sexologie, iar despre diferența dintre sexolog și medic am scris în cum alegi un sexolog.